Tags

, , , ,

fantoma cu ochii albi

  Bulă în Vestul Sălbatic. Ajunge el pe înserat într-un orășel prăpădit, trage la singurul hotel și, mort de oboseală, cere o cameră.

– Domnule, nu mai avem decât o singură cameră, dar este bântuită, după miezul nopții, de Fantoma cu Ochii Albi.

– Dă-o dracului de fantomă, virează-mi cheia și lasă gura !

– Domnule, dar nu pot să fac așa ceva, pentru ca toți călătorii care au stat acolo s-au aruncat pe geam; pesemne ca fantoma le ia mințile.

– Lasă că am eu grijă de mințile mele și singur.

  Văzând ca nu are cu cine să se înțeleagă, îi dă cheia. Bulă urcă în cameră, se trântește pe pat îmbrăcat și adoarme pe loc. Pe la miezul nopții își face apariția fantoma.

– Buhuhu ! Eu sunt Fantoma cu Ochii Albi !

– Du-te dracu’ și șterge-o ! îi zice Bulă și se întoarce pe partea cealaltă.

Fantoma nu se dă bătută:

– Buhuhu ! Eu sunt Fantoma cu Ochii Albi !

– Haide, șterge-o ! Ii răspude Bulă, pe jumătate adormit.

  Fantoma își pierde răbdarea; niciodată nu suferise un asemenea afront, de obicei oamenii săreau singuri pe geam de la primele cuvinte.

– Buhuhu ! Eu sunt Fantoma cu Ochii Albi !

– Și ce, vrei să ți-i învinețesc eu ?

 

Advertisements